Insecticidele, printre care si cunoscutul Insecticid Calypso 480 SC sunt substante utilizate pentru uciderea insectelor. Acestea includ ovicidele si, respectiv, larvicidele utilizate impotriva oualor de insecte si respectiv a larvelor. Insecticidele sunt utilizate in agricultura, medicamente, industrie si de catre consumatori.
Se afirma ca insecticidele sunt un factor major in spatele cresterii productivitatii agricole a secolului XX. Aproape toate insecticidele au potentialul de a modifica semnificativ ecosistemele; multe sunt toxice pentru oameni si / sau animale; unii devin concentrati pe masura ce se raspandesc de-a lungul lantului alimentar.
Insecticidele pot fi clasificate in doua grupe majore: insecticide sistemice, care au activitate reziduala sau pe termen lung; si contacteaza insecticidele, care nu au activitate reziduala.
Mai mult, se pot distinge trei tipuri de insecticide:
- Insecticide naturale, cum ar fi extracte de nicotina, piretru si neem, produse de plante ca aparare impotriva insectelor.
- Insecticide anorganice, care sunt metale.
- Insecticidele organice, care sunt compusi chimici organici, care lucreaza mai ales prin contact.
Modul de actiune descrie modul in care ucide pesticidele sau inactiveaza un daunator. Ofera un alt mod de clasificare a insecticidelor. Modul de actiune este important pentru a intelege daca un insecticid va fi toxic pentru speciile care nu au legatura, precum pesti, pasari si mamifere.
Insecticidele pot fi respingatoare sau nerepulsive. Insectele sociale, cum ar fi furnicile, nu pot detecta non-repelenti si se tarasc usor prin ele. Pe masura ce se intorc in cuib, iau insecticide cu ele si il transfera colegilor lor de cuib. In timp, aceasta elimina toate furnicile, inclusiv regina. Aceasta este mai lenta decat unele alte metode, dar de obicei eradica complet colonia de furnici. Insecticidele sunt distincte de repelentii neinsecticide, care se resping, dar nu ucid.
Tipul de activitate
Insecticidele sistemice devin incorporate si distribuite sistemic in intreaga planta. Atunci cand insectele se hranesc cu planta, acestea ingereaza insecticidul. Insecticidele sistemice produse de plantele transgenice se numesc protectori incorporati de plante (PIP). De exemplu, o gena care codifica o proteina biocida specifica Bacillus thuringiensis a fost introdusa in porumb si alte specii. Planta produce proteina, care ucide insecta atunci cand este consumata.
Insecticidele de contact sunt toxice pentru insecte la contactul direct. Acestea pot fi insecticide anorganice, care sunt metale si includ sulful utilizat in mod obisnuit, precum si arsenalele, cuprul si fluorul mai putin utilizate. Insecticidele de contact pot fi, de asemenea, insecticide organice, adica compusi chimici organici, produsi sintetici si care cuprind cel mai mare numar de pesticide utilizate astazi. Sau pot fi compusi naturali, cum ar fi piretru, ulei de neem, etc. Insecticidele de contact nu au de obicei activitate reziduala. Eficacitatea poate fi legata de calitatea aplicarii pesticidelor, cu picaturi mici, cum ar fi aerosolii care imbunatatesc deseori performanta.
Pesticide biologice
Multi compusi organici sunt produsi de plante cu scopul de a apara planta gazda de prada. Un caz banal este colofonul, care este un insecticid natural. Mai exact, productia de oleorezina de catre specii de conifere este o componenta a raspunsului de aparare impotriva atacului de insecte si a infectiei cu patogenii fungici. Multe parfumuri, de exemplu uleiul de verdeata de iarna, sunt de fapt antifeidante. Patru extracte de plante sunt in uz comercial: piretru, rotenona, ulei de neem si diferite uleiuri esentiale.
Insecticidul sintetic si insecticidele naturale
Un accent major al chimiei organice este dezvoltarea de instrumente chimice pentru imbunatatirea productivitatii agricole. Insecticidele reprezinta un domeniu major de accent. Multe dintre insecticidele majore sunt inspirate de analogi biologici. Multe altele sunt complet straine de natura.
Organocloruri
Cel mai cunoscut organoclorura, DDT, a fost creat de omul de stiinta elvetian Paul Müller. Pentru aceasta descoperire, a fost distins cu premiul Nobel pentru fiziologie sau medicina din 1948. DDT a fost introdus in 1944. Acesta functioneaza prin deschiderea canalelor de sodiu in celulele nervoase ale insectei. Cresterea contemporana a industriei chimice a facilitat productia pe scara larga de DDT si hidrocarburi clorurate aferente.
Organofosfati si carbamati
Organofosfatii sunt o alta clasa mare de insecticide de contact. Acestea vizeaza si sistemul nervos al insectei. Organofosfatii interfereaza cu enzimele acetilcolinesteraza si alte colinesteraze, perturband impulsurile nervoase si omorand sau dezactivand insecta.
Insecticidele organofosfat si agentii nervosi de razboi chimici (cum ar fi sarin, tabun, soman si VX) functioneaza in acelasi mod. Organofosfatii au un efect toxic cumulativ asupra vietii salbatice, astfel incat expuneri multiple la substantele chimice amplifica toxicitatea. Insecticidele carbamate au mecanisme similare cu organofosfatii, dar au o durata de actiune mult mai scurta si sunt ceva mai putin toxice.
Piretroizi
Pesticidele piretroide imita activitatea insecticida a piretrului compusului natural, biopesticidul gasit in piretrine. Acesti compusi sunt modulatori non-permanenti ai canalului de sodiu si sunt mai putin toxici decat organofosfatii si carbamatii. Compusii din acest grup sunt adesea aplicati impotriva daunatorilor casnici.
Neonicotinoizi
Neonicotinoizii sunt analogi sintetici ai nicotinei insecticide naturale (cu o toxicitate acuta mult mai mica la mamifer si o persistenta mai mare a campului). Aceste substante chimice sunt agonisti ai receptorilor acetilcolinei. Sunt insecticide sistemice cu spectru larg, cu actiune rapida (minute-ore).
Se aplica sub forma de spray-uri, palcuri, seminte si tratamente de sol. Insectele tratate prezinta tremuri ale picioarelor, miscare rapida a aripilor, retragere de stilete afide), miscare dezorientata, paralizie si moarte. Imidaclopridul poate fi cel mai frecvent. De curand a facut obiectul unei analize pentru efectele periculoase asupra albinelor de miere si potentialul sau de a creste susceptibilitatea orezului la atacurile de planthopper.
